Poezie Nu-nţeleg... dar aştept

Nu-nţeleg... dar aştept la lumina sihastră,

Dumnezeule mare, să-mi dai un răspuns,

Să-mi vorbeşti într-un susur domol la fereastră,

Ca demult la Horeb în zefirul ascuns.



Scrie-n Cartea cea sfântă că eşti bunătate,

Şi-am gustat că eşti bun şi nespus mă iubeşti;

Promisiunile Tale sunt adevărate,

Pân' la ultima iotă Ţi le împlineşti.



Dar ades răscoleşti ca o brazdă fiinţa,

Şi în văi de-ncercare conduci paşii mei;

Îmi frămânţi, ca olarul pe roată, credinţa,

Şi-n cuptorul aprins zgura vrei să mi-o iei.



Mai vorbeşte-mi, Isuse, cu vocea-Ţi măiastră,

Ca să văd o speranţă în vifor cumplit,

Să Te-aştept şi să ştiu, la lumina sihastră,

Că prin orice-ar veni sunt al Tău preaiubit.



Mai grăieşte-mi, că nu vine nici o-ncercare,

Nici suspin arzător, şi nici zvâcnet de dor,

Nici durere şi plâns, şi nici răni arzătoare,

Fără voia Ta bună de Mare Păstor.