Poezie Când sunt lovit

Când sunt lovit şi mă doboară

La colţ duşmanul cel cumplit,

Când teama-n inimă coboară,

Şi-ncep durerile să doară,

Şi plânsu-n pleoape se strecoară,

La cine să mai fug trudit?

Cui să-i mai spun ce-am pătimit?



Când candela încet se stinge,

Şi-apare umbra prin odăi,

Sudoarea-n glie se prelinge,

Şi când duşmanul mă atinge,

Când întunericul învinge,

Cine m-ascunde de călăi?

Cine mă scapă de cei răi?



Dar când apare ca un soare,

Isus Hristos cel preaiubit,

Şi când cu mâna-I salvatoare,

Opreşte orice tulburare,

Cu vorba Lui mângâietoare,

Cine mai e aşa păzit?

Şi unde-i duşmanul cumplit?