Poezie Adu, o, Doamne, vremi de-nviorare!

Adu, o, Doamne, vremi de-nviorare,

Şi revărsări de har nemărginit!

De două mii de ani privim în zare

Şi Te-aşteptăm cu-atâta-nfrigurare

Să Te zărim venind la răsărit!



Însufleţeşte-Ţi Tu cu-a Ta putere,

Lucrarea-n cursul anilor ce vin,

Ne dă tărie-n ceasul de veghere,

Nu ne lăsa-n ispite sau cădere,

Ci poartă-ne în carul Tău divin.



O, Doamne, scoală-Te la biruinţă,

Condu-ne peste dealuri şi prin văi,

Pe noi trezeşte-ne la pocăinţă,

Să fim biruitori prin suferinţă,

Ca să se-mprăştie vrăjmaşii Tăi!



Întoarce-Te la oastea Ta iubită,

La zecile de mii din Israel,

La Ieşurun şi turma Ta sfinţită,

Biserica aleasă şi slăvită,

Preascump Isuse Domn, Emanuel!