Poezie Cheile

Sunt chei pe care Dumnezeu

Le are-n a Sa mână,

Ca să deschidă porţi de fier,

Butuci de-aramă şi mister

Cu mâna Lui stăpână.



Sunt chei pe care Dumnezeu

În pronia-I divină,

Le ţine doar în mâna Sa,

Şi-n mâna Sa e viaţa mea,

Chiar orice-ar fi să vină.



Sunt chei pe care Dumnezeu

Le poartă-n brâu de soare,

Pentru cătuşa nopţilor,

Şi-a locuinţei morţilor,

Şi-a inimii zăvoare.



Sunt chei pe care Dumnezeu

Le are-n folosinţă:

Nu se deschide ce a-nchis,

Nici nu se-nchide ce-a deschis

Eterna Lui voinţă!



Sunt chei pe care Dumnezeu

Le are pe vecie.

Cu ele-n viaţă mâna Sa

Mi-a deschis poarta cea mai grea,

Spre sfânta-mpărăţie.



Sunt chei pe care Dumnezeu

Le ţine cu putere,

Şi ceru-ntreg, pământul tot,

Cu nici o virgulă nu pot,

Să schimbe a Lui vrere.



Sunt chei pe care Dumnezeu,

Ca Tată le păstrează,

Ca să deschidă-n Paradis

Curând Palatele de vis,

Acelor ce-L urmează!