Poezie Pocăinţa

Oh, Tată bun, mă-ntorc la Tine,

Dar nu ca fiu, ci ca tâlhar,

Te rog, îndură-Te de mine,

Şi spală-mi viaţa de ruşine,

Şi dă-mi măcar un strop de har!



N-am nici un drept să-Ţi cer iertare

N-am nici un drept la masa Ta,

Sunt rătăcitul din vâltoare,

Şi calea-mi duce la pierzare

Şi-n mine moare dragostea.



Alerg şi vin din depărtare,

Dintr-un tărâm înstrăinat.

N-am jertfă pentru vina mare

Şi nici prinos de închinare,

Primeşte-mă ca pe-un argat!



Mai lasă-mă să văd o dată,

Un gard şi-o curte de demult,

Şi casa noastră luminată!

Mi-aşa de dor să Te văd, Tată,

Şi vocea Ta s-o mai ascult...