Poezie Noi pe Domnul L-am ales! (1)

Pe când neamuri de renume, îmbătate de mândrie,

Şi-au ales să umble-n lume în a lumii nebunie,

Şi, gonite de-o himeră, se întind după "progres";

Noi rămânem în credinţă, noi pe Domnul L-am ales!



Alţii pot să se despartă, frânţi dintr-o frământătură,

Să se vândă ca duşmanii fraţii învrăjbiţi de ură;

Însă chiar prin foc să trecem, prin tăişul cel mai des,

Noi rămânem fraţi în Domnul, noi pe Domnul L-am ales!



Alţii dacă vor să meargă după fluiere vrăjite,

Pot s-alerge în prăpăstii tot pe drumuri aurite;

Noi urmăm Cuvântul vieţii chiar când pare ne-nţeles,

Noi rămânem cu Păstorul, noi pe Domnul L-am ales!



Şi dac-ar veni vreodată alţi călăi ca să ridice

Ruguri, temniţi, eşafoade, şi credinţa să ne-o strice,

Sau legaţi ne-ar duce-n fiare, din proces în alt proces;

Noi rămânem tot cu Domnul, noi pe Domnul L-am ales!



Chiar dacă o lume-ntreagă ar veni să ne doboare,

Să ne fure Steagul slavei, cu-o momeală de vânzare,

Sau să ne dea alte flamuri ce din fir trădat se ţes;

Noi strigăm, "lehova-Nisi! Noi pe Domnul L-am ales!"