Poezie Mângâietorul

Ca un azur de cer senin la înserare

Şi ca zefirul cald ce-adie-n frunze rare

Cu noi e Dumnezeu, Mângâietorul dulce,

Şi-n susur mlădios ne ia şi ne conduce

Spre zări strălucitoare.



Ca picături de har din ploaia cea târzie

Peste-un pământ uscat de secetă-n pustie,

Aşa e Duhul Sfânt când între noi coboară

Pe-aripi de rugăciuni în clipele de seară,

Şi toarnă bucurie.



Ca untdelemnul scump al ungerilor sfinte

Ce curge pe obraz şi trece pe veşminte,

Aici e Dumnezeu; cu noi El Se desfată

Într-un parfum sublim de smirnă preacurată

Şi dragoste fierbinte.



Ca visul cel senin din noaptea furtunoasă,

Ca un opaiţ mic în bezna neguroasă,

Cu noi e Duhul Sfânt, furtunile înfruntă,

Ne-nvaţă să iubim, ne-mbracă pentru nuntă

În haina de mireasă.