Poezie Dorinţe copilăreşti

O, Doamne, ştiu că-n ceruri sunt numai bucurii,

Că vei avea surprize pentru ai Tăi copii,

Că frumuseţi de slavă cum n-am visat nicicând

Le vom avea cu Tine în nesfârşita zi;

Dar iată ce dorinţe îmi vin, aşa, în gând...



Locaşul meu în slavă, - Ţi-aş cere, dacă vrei -

Să fie pe aproape, vecin cu fraţii mei,

Cu cei ce-am stat în lacrimi, o Bunule Isus!

Căci ne-am iubit aicea în anii-aceştia grei,

Şi-am vrea tot împreună să fim şi-acolo sus.



Apoi, să faci, Isuse, în cer, din când în când,

Miresmele să fie de-aici de pe pământ,

Să simt aroma dulce a fânului cosit,

Ca undeva-ntr-o vale, în adieri de vânt,

Când prima oară-n viaţă, cu mine Te-am simţit.



Iar la Ospăţul mare în cerul minunat,

Să ne aşezi pe-aproape, să nu stăm separat;

Să fiu cu-ai mei la masă, cei dragi de pe pământ,

Aşa cum stam în casa cea veche altădat',

Să pot să râd cu lacrimi şi fericit să cânt!