Poezie Chipul mamei

Un zâmbet cald şi înţelept,

Mi-a luminat copilăria

Şi m-a-nvăţat să ştiu să-aştept

Din aspre neguri bucuria.



Doi ochi gingaşi, încântători,

Ca strălucirile din stele,

Mi-au dat lumini de sărbători,

În nopţile cele mai grele.



Un grai cu sfinte desfătări,

De adiere îngerească

Mi-a umplut viaţa de cântări

În limba noastră românească.



Şi doi obraji de catifea

Cu lacrimi calde, iubitoare,

Mi-au fost altar în vreme rea,

Cu rugi şi binecuvântare.



O, mamă, chipul tău va fi

Icoană scumpă, neuitată,

Până când sus în veşnicii

Lângă Isus vom fi odată!