Poezie Ca-n vis frumos

Ca-n vis frumos ce-aş vrea să nu se mai termine

Aşa te văd mereu, mămico, lângă mine...

Parcă aud şi azi atâtea mângâieri,

Din vremuri ce s-au dus ca ziua cea de ieri.



Aievea parcă-aud povaţa înţeleaptă,

Să stau lângă Isus, să merg pe calea dreaptă,

Când îmi vorbeai încet, cu zâmbet neuitat,

Şi-n inima-mi de prunc pe Hrist' mi L-ai săpat.



Şi n-a fost uragan cu furie nebună,

Şi nici val înspumat, nici vuiet de furtună,

Să şteargă ce-ai sădit cu graiu-ţi răbdător

Cuvântul din Scripturi, curat, nemuritor.



Mă arde dorul azi să mai aud odată

Cuvântul tău în zori, din somn cum mă deşteaptă,

Sau dulcile chemări, la masă să ne-adune,

Sau graiul cel domol în sfinte rugăciuni.



Ştiu bine, că-n curând din nou vom fi-mpreună

În Ţara fericirii, în casa cea mai bună.

Mă iartă, pân-atunci, mai plâng din când în când,

Privind albumul vechi aicea pe pământ...