Poezie Străluciri efemere

EFEMERE STRĂLUCIRI



Efemere străluciri sunt în lumea de durere

Unde fiecare poate să exprime o părere

Frumuseți ce ne încântă, mâine, sigur vor dispare

Faima ce e trâmbițată chiar și ea e trecătoare

Stratul fin de poleială a-nceput să se-nnegrească

Fructul ce părea frumos a-nceput să putrezească

Se zbârcește eleganța ce făcea furori prin lume

Și de-aceea se-ntristează cei ce-au comandat costume

S-a uscat entuziasmul celor ce-n zadar lucrează

Iar lumina ce-o dă arta doar nedumeriri creează

Permanență nu există în nimic ce e sub soare

Se-ofilește și verdeața și petala dintr-o floare.

Dar în mediu-acesta-n care toate vor pieri odată

Și în care bunătatea e atât de des călcată

Se remarcă entitatea ce-i bazată pe Cuvânt

Ea nicicând nu va dispare în necruțătorul vânt

Și nicicând n-o va distruge valul oamenilor duri

Și nici hotărâri în state sau draconice măsuri,

Ne menține în credință, ne îndrumă spre Liman

Și ne-nvață să-nțelegem că nădejdea nu e-n ban

Ci e-n Fiul ce-a venit chiar din gloria cerească

Să înfrângă-n om mândria, păcatul să-l răstignească

Și-n unire cu Cuvântul e-Adevărul. E-armonie

Ce durează nu un secol, ci dureaz-o veșnicie

Pe acestea ne bazăm în relația cu Cerul

Căci ne-au transformat gândirea, sufletul și caracterul

Ne animă spre Stăpânul care-n veci va fi pe tron

Ca nicicând să nu dispară bucuria din Sion.



George Cornici/7 Iunie, 2012