Poezie Tăcerea din ceruri

Opriţi-vă, harfe, chimvale, timpane,

Tăcere deplină în ceruri să fie!

Se roagă-n Jilava, cuprinsă-n prigoane,

Şi-n lanţuri, o oaste de sfinţi pe sub glie...



Iubitule David, opreşte-ţi cântarea!

Tu, Moise, stai şi ascultă o clipă!

Cu sunet de bucium sfidând închisoarea,

O rugă din umbrele reci se-nfiripă...



Mai sunt melodii care vin din canale,

Şi temniţe-adânci cu pereţi care cântă,

Bătăi de ciocan ce se schimbă-n urale,

Şi lanţuri ce spun o istorie sfântă.



Tăcere! În ceruri se face tăcere!

Se-aud rugăciuni şi cântări ce palpită

Din locul de beznă, de chin şi durere:

Se roagă Biserica sfântă unită.



Şi fiii lui Core-au lăsat să-amuţească

În ceruri a treptelor dulce cântare:

Se-aude o doină acum, românească,

O rugă venind din necazul cel mare!