Poezie Când în furtuna vieţii...

Când în furtuna vieţii te prinde un vârtej,

Ridică-te-mpotrivă! Nu fi un scai, un vrej!

la sabia credinţei în mână curajos!

Tu eşti chemat la luptă, oştean al lui Hristos!



Da, eşti făclie slabă, lămpaşul cel mai mic...

Dar razei tale slabe nu-i pese de nimic!

Acolo printre umbre, în întuneric gros,

Tu eşti chemat în lume lumina lui Hristos!



Cumva te prinde somnul şi-ai vrea să dormi puţin?

Nu te lăsa în plasa duşmanului hain!

El dă asaltul noaptea, cu ură, nemilos;

Tu eşti chemat la veghe, străjer al lui Hristos!



Mândria când ţinteşte atac fulgerător,

Şi vezi venind săgeata cu vârf otrăvitor...

Apleacă-te-n cenuşă, în pulberea de jos,

Tu eşti chemat la jertfă, o, frate-al lui Hristos!



Când lumea te cuprinde cu lacome dorinţi,

Şi dulce te îmbie cu cei treizeci de-arginţi...

Fii brav, respinge pofta, ia-ţi crucea bucuros;

Tu eşti chemat la slavă, eşti slava lui Hristos!