Poezie Nici o piatră, cât de mare

Nici o piatră, cât de mare,

Prăvălită la mormânt,

lată că n-a fost în stare

Ca-n a morţii stăvilare

Să-L închidă pe Cel sfânt!



Nici sinedriul cu putere,

Şi nici garda lui Pilat,

N-au putut opri-n zăbrele

Primul fulger de-nviere

Ce din morţi S-a ridicat!



Căci peceţile romane,

Şi puterile din iad,

Tronurile suverane,

Stăpânirile duşmane,

Toate-n faţa slavei cad.



Şi de-atuncea niciodată,

Nici o lance sau ciocan

Nu mai pot să ţină-n zloată,

Într-o groapă blestemată,

Pe-un al Domnului oştean!