Poezie Emaus...

Înspre Emaus, pe drumul de ţară,

Cu gândul la Hristos şi la mormânt,

Doi călători cu feţele de ceară,

Se furişează-n umbrele de seară

Vorbind încet, cu şoapta dusă-n vânt.



- Cum L-au străpuns pe crucea blestemată,

Şi cum curgea sânge nevinovat!

El, care-a spus o vorbă altădată

"Ieşi, Lazăre, afară!" şi îndată

Din groapa morţii Lazăr a-nviat!



- Da, răstignit de gărzile romane...

Şi noi credeam că-i Unsul cel promis!

Dar de-a murit pe cruce în piroane,

Cum vin şi spun femeile profane

Că au văzut mormântul Lui deschis?



Se-aude foşnet straniu de sandale,

Şi paşi grăbiţi se-apropie 'napoi.

E un Străin... un alt Drumeţ pe cale,

Şi-ascunde faţa-n falduri de mantale:

Galileeanul! Iată-L lângă noi!