Poezie Când Domnul pe cruce...

Când Domnul pe cruce S-a frânt pentru mine,

A frânt şi puterile morţii meschine.

De-atunci orişicine-a crezut nu mai moare,

Ci merge pe Calea cea vie spre Soare.



Când Domnul sorbea de pe crucea urgiei

În chinuri cumplite paharul mâniei,

A şters şi zapisul poruncii deşarte

Ce mă blestema fără milă la moarte.



Când Domnul striga de pe cruce "Mi-e sete!"

Iar sângele Lui se scurgea pe-ndelete,

Atunci mi-a ţâşnit din Golgota şi mie

Izvorul vieţii cu apa cea vie.



Când Domnul pe cruce în bezna de-amiază

Privea peste veacuri spre cei ce-L urmează,

Atunci mă căuta cu întreaga-I fiinţă,

Atunci a sădit şi în mine credinţă.



Când Domnul pe cruce lupta cu vâltoarea,

Atunci începea pentru noi Sărbătoarea.

Când El Se stingea în blestemul pierzării,

Atunci s-a aprins şi lumina iertării.