Poezie Te-ai alipit de lemnul răstignirii!

Te-ai alipit de lemnul răstignirii,

Isuse, ca-ntr-o dulce-mbrăţişare,

Şi-ai stat legat şi ţintuit pe cruce

Ca-ntr-un sărut prelung de-ncoronare!



Te-ai dat, Isuse, preţ de ispăşire,

Pentru o lume moartă în păcate,

Şi-ai vrut din noi, cei scoşi de la pieire,

Să faci coroana Ta de nestemate!



Te-ai lăsat frânt la stâlpul infamiei,

De parc-ar 6 fost cea dintâi onoare;

Şi Te-ai lăsat scuipat, purtându-ţi crucea,

Ca-n cel mai sfânt alai de sărbătoare!



Te-ai aşezat între pământ şi ceruri,

Cu trupul mistuit ca o făclie

Şi ai sorbit paharul suferinţei,

Parcă-ar fi fost pahar de cununie!



De-atunci lovim în Tine în neştire,

Şi-n loc să Te iubim, Te dăm afară...

Iar Tu Te uiţi la noi cu-aşa iubire,

De parcă vezi cea mai de preţ comoară!