Poezie Intrarea triumfală

Demult, când regele călare suia-n alaiuri triumfale,

Venea pe calul alb ca lâna, înconjurat de osanale!

...Dar într-o zi de primăvară Slăvitul Împărat divin,

lată-L că vine în cetate, smerit, călare pe-un asin.



Şi altădată toţi boierii cu sare aşteptau şi pâine

La poartă pe-mpărat, spunându-i: Bine-ai venit la noi, stăpâne!

...Dar când Isus veni-n cetate, din dealurile măslinii,

S-au bucurat numai săracii, şi-n jurul Lui numai copii.



În vremuri vechi de mare fală, când regele venea acasă,

Era-n cetatea lui de scaun o sărbătoare luminoasă.

...Dar când Isus intra pe poartă, în loc să fie-ncoronat,

Vrăjmaşii numărau arginţii, să fie prins şi condamnat.



Cu flori alaiul şi mulţimea mergeau spre casa-mpărătească,

Şi-acolo totul era gata, pe împărat ca să-l primească.

...Dar când Isus păşi în Templu, înconjurat de ucenici,

În Casa Lui erau tâlharii, şi-a trebuit să ia un bici.



Iar regele primea 'nainte o cheie grea, cheia cetăţii,

Ca semn că e stăpân de-acuma, şi are sabia dreptăţii.

...Dar preoţii cei mai de seamă, iată-i vorbind cu gând viclean:

"Isus vrea să ne strice Legea... Să piară-acest Galileean!"