Poezie Ziua Domnului

Strigăte de biruinţă, osanale şi urale

Se înalţă, Israele, azi în corturile tale!

Vechi stindarde se ridică pretutindeni, maiestos,

Răspândind în tot pământul biruinţa lui Hristos!



Azi e ziua ce ne-a dat-o Dumnezeu ca sărbătoare,

Ca să ştie toată lumea cât e Dumnezeu de mare.

Azi e ziua-n care Domnul, Creatorul tuturor,

A-nviat din groapa morţii, pârga învierilor!



Soarele din înălţime ca un steag de strălucire,

Se avântă să ne spună că Dumnezeu e iubire!

Iar Biserica-mbrăcată în porfir de in curat,

Cântă-n clocot de iubire Mirelui cel aşteptat.



Flutură peste palate, peste tronuri şi toiege,

Flamura care vesteşte că Isus Hristos e Rege.

Nu e alt Stăpân în lume, e un singur Domnitor;

Domnul vieţii, Domnul slavei, e Stăpânul tuturor!



Astăzi masa-i pregătită, şi ospăţul nunţii gata,

Iar Biserica se-adună ca să strige: Maranata!

Şi în orice adunare la un loc cu toţi cei sfinţi:

E şi Domnul ce ne poartă-n carul Său de biruinţi!