Poezie Betel

Pe drumul vieţii, câteodată,

Mă văd înconjurat de îngeri...

Şi-atunci, în noaptea-ntunecată,

Nu simt nici crucea apăsată

Nici rana mare din înfrângeri.



Şi nu ştiu ce să fac în pripă,

La zvonul lin de cete sfinte:

Şi-n fâlfâitul de aripă

Pe-o piatră-mi cade în risipă

Ulei de-aducere aminte.



Sunt clipe mai presus de fire

Când mângâierea părintească

Mi-atinge fruntea cu iubire,

Şi Domnul toarnă fericire

Din cerul sfânt, să mă-ntărească.



Aici în Luz e frig afară,

Cetatea-i plină de înfrângeri;

Dar o numesc Betel de-aseară,

Căci am văzut spre cer o scară

Şi împrejurul meu, doar îngerii