Poezie Dumnezeu în haine rupte

Dumnezeu... în haine rupte

Întristat Îl văd cum vine,

Şi cu dor de oi pierdute,

Poartă tolba cu suspine.

Dar îmi spune că nu poate

Să rămână peste noapte,

Pe la mine.



- Vino, Doamne, şezi o clipă,

Aici viaţa e uşoară;

Nu Te du aşa în pripă

Ca-n Emaus într-o seară...

- Nu... Eu văd că stai prea bine,

Şi nevoie n-ai de Mine,

O povară.



De ce pleacă Domnul oare?

Trist, priveşte-n jur şi tace;

Şi se duce-n depărtare

Pe la porţile sărace.

Poate-acolo într-o casă

Cântă sfinţii toţi la masă,

Şi Îi place...