Poezie Nu-mi lua...

Nu-mi lua, Isuse Doamne, lacrimile pocăinţei,

Căci în ele-mi spăl într-una ochii trişti ai necredinței.

Şi din lacrimi simt în suflet al iertărilor nectar,

Sfânt balsam de vindecare pentru orişice amar.



Nu-mi lua nici slăbiciunea, cea de care mi-e ruşine,

Căci în clipa deznădejdii, mă lipesc mai mult de Tine.

O, Isuse, Tu eşti Pâinea, Pâinea caldă din cuptor,

Eşti Tăria şi Puterea, Stânca mea de ajutor!



Nu-mi lua nici suferinţa crucii care mă apasă,

Fă din chinul ei amarnic, Doamne, vălul de mireasă.

Şi-n hlamida bucuriei, vin', Isuse, să mă-mbraci,

Să cunoască toată lumea cum ridici pe cei săraci.



Nu-mi lua făclia vie din a inimii bătaie,

Şi nu stinge focul Jertfei din a dragostei văpaie!

Duhul Tău aprins în mine ardă zgura de păcat,

Să rămâi doar Tu, Isuse, aurul cel mai curat.



Nu-mi lua nici chiar ţepuşul, spinul care-adânc mă doare,

Însă dă-mi şi harul păcii, să-l pot duce cu răbdare.

Pe genunchi în prosternare Ţie, Doamne, să mă-nchin;

Şi la voia Ta slăvită, bucuros să spun: Amin!