Poezie Pe malul mării Galileii...

Pe malul mării Galileii,

Colinele şi azi şoptesc

Cu freamăt de zefir în frunze:

"Tatăl nostru cel ceresc..."



Şi clipocitul lin de apă,

Aduce-nfiorat ecou,

De-un glas duios ce viu răsună:

"Sfinţească-Se Numele Tău!"



Se-aud în ciripit de vrăbii

Cântări ce nu se pot cânta,

Şi-o bucurie fără seamăn:

"Să vie-mpărăţia Ta!"



Iar florile-n cununi de aur,

Şi-n straie albe ca de nea,

Îşi pleacă fruntea în ţărână:

"Să fie, Tată, voia Ta!"



Pe malul mării Galileii,

Timid păşesc tărâmul sfânt:

"Precum în cer aşa să fie,

Şi-aici, o Doamne, pe pământ!”