Poezie Ce-i harul?

Mă-ntrebi: Ce e harul? E-o sfântă minune

Când Soarele-apare şi nu mai apune,

Şi chiar peste neguri şi nori de-ncercări,

Te poartă-n lumină pe-a slavei cărări.



Ce-i harul? E Domnul ce vine pe valuri,

Şi-n miezul de noapte te-aduce la maluri;

E Domnul, Păstorul, ce-ţi dă un sărut

Când alţii cu pumnii-ncleştaţi te-au bătut.



Ce-i harul? E-o viaţă deplin înnoită

În sângele Jertfei, ca neaua albită,

Şi haina purtată din zori la apus,

Dar fără de pată în Domnul Isus.



Ce-i harul? E-o cale prin munţi de lumină,

Cu piscuri dincolo de orice-nvenină;

Poteca prin valea de umbre ce pier,

Cu semne: Pe-aicea e drumul spre cer.



Ce-i harul? E visul deja ce se vede,

Trăit cu iubire în cel care crede;

E pacea pe faţa acelui iertat,

În vorbele sfinte şi-n gândul curat.



Ce-i harul? E Domnul pe crucea amară,

În locul tău, Mielul, întins ca să moară,

E ziua-nvierii din veacul cel rău,

Când poţi şi tu spune: "Sunt, Doamne, al Tău!"