Poezie Ce har poate să fie...

Ce har poate să fie mai 'nalt şi mai frumos,

Decât să-ajungi în slavă, în Ţara lui Hristos?

Pe străzile de aur să umbli în lumină,

Şi-n roua dimineţii pe-aleea din grădină?

Un har, chiar şi mai mare? Da, poate fi cândva:

Atunci când vii la Domnul cu încă cineva...



Există fericire mai mare, mai de preţ,

Decât să-L ai pe Domnul şi harul Său măreţ?

Să ştii că al tău nume e scris în sfânta Carte?

Şi că din Pomul vieţii avea-vei şi tu parte?

Ceva mai scump şi mare? Da, poate fi aşa:

Să-aduci şi tu la Domnul pe încă cineva!



Ce altă bucurie mai mare poate fi,

Decât să ai chemarea la masă-n veşnicii?

Ce oare-ntrece slava din ziua glorioasă,

Când vei fi dus de îngeri şi invitat la masă?

Neant de bucurie, da, poate fi aşa:

Când la ospăţul nunţii mai vii cu cineva!



Ce altă înălţime de slavă şi de vis,

Poate întrece slava să-ajungi în Paradis?

Din pulberea ce cade şi-n vânt se descompune,

Să-ajungi un alabastru ce poartă o minune?

O slavă şi mai mare, da, poate fi cândva:

Atunci când porţi minunea în viaţa altuia!



Există har mai mare în vastul univers,

Ca simţul fără seamăn că ţi-e păcatul şters?

Să nu-ţi mai fie teamă când moartea stă la pândă,

Căci tu-ai fost scos la viaţă din moarte şi osândă!

O da, e fericirea să poţi elibera

Din moartea făr'delegii pe încă cineva!



Ce alt fior de slavă mai poate fi-ntrecut

Când Tatăl Se apleacă să-ţi dea al Său sărut?

Când Răscumpărătorul cu faţa-I orbitoare,

E gata să te prindă în sfânta-mbrăţişare?

O da, atunci când alţii cu drag te-or săruta,

Că le-ai vorbit de Domnul şi de salvarea Sa!



Există tresăltare mai fără de hotar,

Ca-n ziua când primit-ai al mântuirii dar?

Când dragostea lui Isus te-a scos de sub robie?

Când ai băut din Stânca Vieţii apă vie?

Fior mai fără seamăn? Da, poate fi aşa:

Să vii la Stânca Vieţii cu încă cineva!



...O, Doamne Preaslăvite, cu glas tremurător

Te rog, cu-atâtea haruri, mai toarnă înc-un dor,

Aşa cum e dorinţa în inima de frate,

Să vreau să scot pe alţii din moarte şi păcate.

Prin har mi-ai dat lumina şi-mpărăţia Ta!

Ajută-mă, să nu vin, doar singur eu în ea.



Ajută-mă, Isuse, să-mi fie preaiubit

Chiar harul suferinţei cu care m-ai cinstit!

Şi viaţa mea să fie mlădiţă roditoare,

Să te slujesc cu cinste, cu râvnă arzătoare!

Ce fericire mare, să vin 'naintea Ta,

La Tronul de mărire, cu încă cineva!