Poezie Ștefan

Istoria martirilor se scrie

Filă cu filă-n vreme, an de an,

Să fie peste secole făclie

Şi prima filă, vie mărturie

Scrisă cu sânge, e a lui Ştefan.



Diacon plin de har şi de putere,

Plin de credinţă, plin de Duhul Sfânt,

Ştefan frângea prin rugă bariere

Lărgind Împărăţia cu putere,

Cu forţa ce se află în Cuvânt.



Purtând în inimă pacea divină

Ştefan vestea salvarea tuturor,

Dar cei din beznă, beznei se închină

Şi nedorind să vină la lumină,

Minţind, l-au dus să-l judece-n Sobor.



Minciunile ţeseau învinuirea

În încercarea de a-l judeca,

Dar ura lor nu-i atingea sfinţirea

Şi i-a cuprins pe toţi din jur uimirea

Căci faţa-i ca la îngeri strălucea.



S-a apărat dârz, apărând credinţa,

Şi chiar a devenit acuzator

Descoperindu-le nesocotinţa,

Şi-aceasta i-a adus pe loc sentinţa

Ţâşnind înveninat din ura lor.



Netulburat de ura din mulţime,

El şi-a-ndreptat privirile în sus

Şi dincolo de zările senine

Văzut-a cerul şi, în slăvi divine,

La dreapta Tatălui stând pe Isus.



Tablou divin, vedere grandioasă,

Imagini dătătoare de puteri

Ce contrastau cu scena odioasă

Ce a urmat, când ura sângeroasă

Ajunsă-n clocot, provoca dureri



Căci pietrele cădeau ca şi o ploaie

Pe trupul frânt cu suflet neînvins,

Dar el în ruga-i ca o vâlvătaie

Cerea pentru a gloatelor şuvoaie

Iertarea cerului, apoi s-a stins.

***

Exemplu-nălţător pentru oricine

De-a fi până la moarte credincios

Chiar şi când lovitura pietrei vine,

Căci Cel ce şterge lacrimi şi suspine,

Punându-ne cununa, e Cristos.



Amin

Vulcan, nov. 2007