Poezie Când la uşă bate ura...

Când la uşă bate ura şi insistă arzătoare,

Să-i deschid, să intre-n casă, să-mi dea duh de neiertare,

Doamne, ţine Tu zăvorul, să nu pot a-l descuia;

Nici păcatul şi nici ura să nu intre-n casa mea.



Când plăcerea îşi ascunde urâciunile sub mască,

Şi în camuflaj vicleana vine să m-ademenească,

Iar prin geamuri sună zvonul Babilonului splendid,

Doamne, dă-mi atunci putere geamurile să le-nchid.



Când privirea mea cea slabă înspre lume se îndoaie,

Înspre blidul cald de linte, şi spre luciul din gunoaie,

Dă-mi lumina Ta, Isuse, să văd drumu-adevărat,

Că noroiul murdăreşte, că păcatul e păcat.



Când din umbrele mârşave aud voci care mă-nfrică,

Fă să fie harul mare când puterea mea e mică.

Iar când la Dotan duşmanii mă-mpresoară şi-şi bat joc,

Fă să văd şi-a Ta oştire, cea din carele de foc.



Când în cântecele lumii, care inimile fură,

Vrea duşmanul să-mi ofere tobe de harababură,

Dă-mi cântarea mântuirii, toarnă-mi psalmii în cuvânt

Doamne, dă-mi cântarea vieţii, alta să nu pot să cânt.



Şi când pe furiş de noapte, ar vrea diavolul să vină,

Baniţa ca să mi-o umple cu otrava de neghină,

Pune-mi ,Doamne, strajă gurii, când vorbesc să nu greşesc,

Şi în brazda mea să samăn doar Cuvântul Tău ceresc.