Poezie Bobocul de floare

Un boboc de trandafir, un ghem de petale,

Gingaş şi firav şi moale,

Dac-aş vrea să-l desfac

Să-l forţez să-mi facă pe plac,

Să-i întind cu degetele mele

Petalele în şiruri paralele,

I-aş distruge ireparabil potirul,

Aş strica trandafirul.

Căci petalele sale gingaşe

S-ar strânge toate nărăvaşe,

Ar muri strivite şi rupte, bătute,

În mâinile mele nepricepute.

Dar Dumnezeu deschide bobocul de floare

Încet, pe-ndelete, cu multă răbdare.



Dacă nu pot deschide o floare răzleaţă,

Cum aş deschide eu tainele-n viaţă?

Şi dacă petalele cu mătasea lor fină

La vremea lor zâmbesc în lumină,

De ce să nu cred că Domnul va face

Şi-n mine la fel atunci când Îi place?

Mai bine să-aştept să-nţeleg viitorul,

Când vine chiar Domnul să-mi dea ajutorul.

Isus are-n mână puterea divină,

Să dea-nţelepciune, să facă lumină;

Eu doar rămân cu faţa la soare

Şi-n El să aştept, ca bobocul de floare.