Poezie Biruinţa

Biruinţa nu e-n carul lui Sisera filisteanul,

Nici în tabăra de hulă a lui Goliat duşmanul;

Nu e-n mâna cea vitează, încleştată pe oţel;

Biruinţa o dă Domnul celor ce se-ncred în El.



Biruinţa nu e-n oastea sirienilor năvalnici,

Nici în faraonii mândri, nici în Sanbalaţìi falnici

Nu e-n şir de batalioane, nici în turnuri de granit;

Biruinţa e-n credinţa tare până la sfârşit.



Biruinţa nu e-n calul pregătit de bătălie,

Nici în ura-nverşunată, înhămată la mânie.

Biruința-i viaţa nouă, în a Duhului puteri,

Fluturând cu mâini zdrobite, steagul sfintei Învieri.



Biruinţa nu e-n săbii, nici în suliţe-nfocate,

Nici în firea răzvrătită şi aprinsă de păcate.

Ea e partea celui care, blând, așteaptă răbdător,

Dumnezeu să-şi împlinească voia Sa încetişor.



Biruinţa nu-i a morţii. nu-i a molimei de-amiază,

A săgeţilor din goana roibul care nechează;

Biruinţa e credinţa ce-o păstrăm pân' la sfârşit

În Hristos care prin moarte, moartea-n veci a biruit.



Biruinţa-i calea crucii, e poteca prin prigoană,

Drumul până-n Gheţimani, prin Golgota la coroană.

Dreapta Domnului câştigă biruinţa ne-ndoios:

Biruinţa-i umilinţa şi răbdarea lui Hristos!