Poezie Aprinde-mi, Doamne, iar făclia!

Aprinde-mi, Doamne, iar făclia,

Înviorează-mi Tu solia,

Şi-atinge buzele cu har

Din jarul sfânt de pe altar!

Cuvântul Tău plin de iubire

Să aducă vânt de înnoire

În sufletul trudit pe drum

De-atâta volbură şi fum,

Iar Duhul Tău să mă îmbrace,

În haina de curaj şi pace.



Păzeşze-mi temelia tare,

Credinţa-n Tine, salvatoare!

Să nu mă-nşel şi să rămân,

La spuză, trestie şi fân,

Să nu clădesc peste surcele

Zidirea visurilor mele;

Ci să clădesc aur curat,

Argint de slavă încercat,

Şi cărămizi nepieritoare,

Pentru viaţa viitoare.



O, Doamne, adu zorile

Pe cărare florile;

Păzeşte-mi temeliile,

Aprinde-mi iar făcliile!