Poezie Credinta oarba

Credinta oarba



Sunt mult prea multi, aceia care

...Privesc de sus si ingamfat,

Falindu-se cu-o sarbatoare

Si-un ritual pedant prestat.



Crezand c-arzand o lumanare

L-au cumparat pe Dumnezeu,

Dar viata,zilnic li-i inhumare,

Caci ei nu merg pe drumul Sau.



Cinstesc cu buzele curate,

Dar bine zice Domnul Sfant

...Ca inima le e departe

Si se indreapta spre mormant.



Prea scrupulosi in a da vina

Pe cei ce nu-s asa, ca ei,

Orbesc si nu mai vad Lumina,

Caci sunt fatarnici, farisei.



Sunt ocupati cu judecata...

Au de scos din ochi doar paie,

Nu-si vad barna, catarata

Ce-i orbeste si-i indoaie.



Nici n-au timp sa mai iubeasca

Caci sunt mult prea ocupati

Sa defaime...sa carteasca,

Sa arunce pietre-n frati.



Totusi, Domnul ii asteapta

Cu rabdare si cu mila,

Sa gaseasca calea dreapta,

Calea-ngusta...dificila.



Si-n iubirea-I pentru lume,

Rabda si lasa sa creasca

Si neghina printre grane,

Pentru patria cereasca.



Mariana Mihai,8 iunie 2012