Poezie Am învăţat iubirea

Am învăţat iubirea şi rostul vieţii mele

Când L-am văzut pe Isus în chinurile grele,

Şi-n locul meu pe Mielul lui Dumnezeu junghiat,

Purtând osânda morţii, El, Cel nevinovat.



Am învăţat secretul răbdării îndelunge

Când am văzut cununa de spini cum Îl străpunge,

Şi cuiele-n picioare şi-n palme despicând

Măiastra ţesătură a Trupului preasfânt.



Am învăţat ce scumpă e-a mea răscumpărare

Când am văzut în sânge pe Domnul meu cum moare;

Şi-ntinsul fără capăt al cerului a stat

Uimit să vadă preţul prin care-am fost salvat.



Am învăţat ce tare-i tăcerea cea adâncă,

Ce grai e-ascuns într-însa, ca aurul în stâncă,

Atunci când gloata oarbă din răsputeri striga,

Iar El, ca oaia mută, - Cuvântul sfânt - tăcea.



Am învăţat ce-nseamnă tăriile divine,

Puterile slăvite din veacul care vine,

Când din mormântul rece, din lanţul îngheţat,

Zdrobind puterea morţii, Hristos a înviat.



Şi-am învăţat mulțimea minunilor din viaţă

Misterul fără vorbe ce-n şcoală nu se-nvaţă,

Când dintr-un mort ca mine, şi-un fiu rătăcitor,

El m-a născut în viaţa de veci moştenitor.