Poezie Adu-ne, Doamne, la unire!

Adu-ne, Doamne, la unire:

Să fie-o turmă şi-un Păstor!

Să nu mai fie despărţire,

Ci numai dulce înfrăţire

Şi pace-n ceata sfinţilor.



Adu-ne, Doamne, la veghere:

Să nu ne prindă gând vrăjmaş.

Nici murmurul amar de fiere,

Să nu ne-aducă vreo cădere,

Din harul dreptului făgaş.



Adu-ne, Doamne, la altarul

Adevăratei pocăinţi,

Ca să urcăm unici Calvarul,

Şi-n noi să nu se stingă jarul

Iubirii pentru toţi cei sfinţi.



Adu-ne, Doamne, la răbdare,

Să ştim să nu vorbim prea mult;

Cu inima mulţumitoare

Să fim mereu în aşteptare,

Aşa cum robii Tăi Te-ascult'.



Adu-ne, Doamne, la iubire

Să fim un cuget toţi şi-un gând,

Nedespărţiţi, într-o simţire,

Să aşteptăm a Ta venire,

Să Te slujim prin Duhul Sfânt.