Poezie Se întoarce Dumnezeu în România

Se-ntoarce Dumnezeu în România,

Trecând prin vamă, fără pașaport!

S-alunge pe tirani și tirania,

Să ne aducă-n țară omenia,

O marfă ce-am vândut-o la export.



Se-ntoarce Dumnezeu în România -

În țara Lui de care I-a fost dor...

Căci L-am chemat cu toții în agonia

Acelor ore când veni urgia,

Îngenunchiați, smeriți, sub tricolor.



Se-ntoarce-n țară Domnul, să ne spele

Și să ne-nvețe sa trăim frumos.

Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele

Și-apoi să plece dincolo de stele

Că știm noi ce să facem aici jos.



Se-ntoarce-n țară Domnul cu Scriptura -

Ca să ne-nvețe viața de creștini;

Dar ateismul și nomenclatura

Și-au transformat subtil coloratura

Și-I împletesc din nou cununi de spini.



Cu darul de iubire și dreptate

Se-ntoarce Dumnezeu Preaînalt;

Să nu mai fie-n țară strâmbătate,

Nici comunism și nici securitate,

Să nu mai moară tineri pe asfalt.



Stă Dumnezeu la poartă, Românie -

Dar cine Îi va spune: "Bun venit!"?

La Parlament și la Președinție

Se-aprobă legi, se vrea democrație,

Dar Numele Lui nu e pomenit.



Te cheamă Creatorul azi, nu mâine,

În ceasul de destin hotărâtor -

Să-ți frângă-n dar a învierii pâine;

Acum ori niciodată poți, române,

Să ai un Dumnezeu și-un viitor!