Poezie Ce ramane dupa tine

Ce ramane dupa tine



Cu greu aduci in fata casei tale

Si lasi sa cada lucruri adunate.

Ele raman sa fie mai pe urma

O parte dintre stari ingrijorate.



Fara sa sti ce scop ascund in fine,

Si cine ti le-aduce sa le iei,

Ca sa nu mai ai liber in minte

Si timp sa mergi acolo unde vrei.



Ca stoluri ce te duc in zbor departe

Te vezi inconjurat de neputiinta,

Primind atat de multe voci straine

Ce te conduc spre marea necredinta.



Si doar erai infipt adanc, statornic,

Si te vedeai pe varf de biruinta,

Cu ochii indreptati spre tiinta vietii,

Pe calea ce-ai ales-o prin credinta.



Asa a fost dar ce usor venit-a

Ca sa rastoarne ce aveai frumos.

Un sol sa fure din puterea-ti,

A tras in jos tot cerul glorios.



Cu sunet, de a fii intr-o miscare,

Pe muzica ce stie sa induca,

Inconjurat de lucruri far- valoare,

A-nvins subtil lasand mai mult o frica.



Cine era in spatele miscarii,

Si sforile tragea necontenit?

Singurul dusman din largurile zarii,

Cauta ca sa darame ce-ai zidit.



Sa nu mai vezi ca timpul s-a scurtat,

Ca nu mai sunt atatea poezii,

Atatea flori ce viata-a adunat

Sa fie date pentru a slavi.



Celui ce merit are si iubire,

Are si scop sa fi cu El in rai,

Dar te asteapta fara vechea fire,

Fara bagaj, si viata sa-I predai.



Vei fi mai vesel si mai consecvent.

In drum mai tare sa ajungi la Domnul

Sa nu te-opresti la orice coltisor,

Sa fi in lumea unde-si are rostul.



Tu vei avea doar mainile curate,

Cu drag spre cer le vei intinde -n sus,

Eliberat de mari si vechi pacate,

Si bucuros de darul ce-ai adus.



In urma ta raman doar legi nescrise,

Traite sub a harului umbrar,

Ca stie Domnul orele descrise,

Si le-a indepartat venind la-altar.



Cum are grija de micut, o mama

Asa-ngrijeste El de cei iubiti

Ce au ramas cu Domnul pe carare

Si Il slujesc atat de fericiti.



Amin