Poezie Iarna peste oameni

E iarna peste suflet, troiene de taceri

Cazut-au pe cuvinte ce inca nu s-au spus

Sa incalzim orasul iubirilor de ieri

Cu raza unui zambet de doruri neapus



Sa nu lasam ca gerul durerii sa ne-nghete

Frigului de afara destul ii suntem prada

Din streasina iubirii cad turturi de tristete

Dar noi nu ne-am nascut s-ajungem oameni de zapada!



E iarna peste inimi ce au iubit candva

Uitarea ca o haita de lupi le da tarcoale

S-aprindem flacari tandre, chiar daca fulgi de nea

Se napustesc din norii singuratatii-n cale!



Prin viscol sa razbatem urgiile rabdand

Toti ninsii kilometri de asteptare grea

Napoi s-aducem cerbii de amintiri din gand

In staulul iubirii la adapost sa stea!