Poezie Ruga comuna

Slavit Parinte desfatat in ceruri

Si pe pamant in sufletele noastre

A Ta Numire sfanta sa ramana

Sa nu te dam uitarii niciodata

Coboara, dar, a Ta Imparatie

Peste-ale noastre reci si efemere

Ca vrerea Ta-ndrumare sa ne fie

In aceasta lume prea desarta

Iar unei legi sa ne supunem toti

Si-aici si-acolo-n cerul necuprins

Si painea care sufletul Ti-o cere

Risipita jalnic intr-o grea tacere

Cu vinul rosu mult mai scump ca viata

Nu-ntarzia sa ni le scoti in cale

Fiindca flamanzi in Duh am fost mereu

Si te indura de-a noastra greseala

Ce de iubirea Ta ne-ndeparteaza

Iar noi, de-i greu vom bate totusi palma

Dintr-o profunda dragoste de taina

Ce Ti-o purtam si care demni ne face

Si nu ne mai cerca cu ispitirea

Spre a ne pierde-n rautatea ei

Ca-i mult mai dulce astazi mantuirea

Si cat mai vietuim sa nu ne-o iei!