Poezie Obraz nemangaiat

Daca nu Ti-am mangaiat obrazul

In lacrima florilor diminetii,

Iti cant acum Iubite al credintei

Sa pot uita ca nu Ti-am mangaiat obrazul.



In prelucrarea vantului din arii

Cu calduri de raze ce ne-mpovareaza,

Tu poti sa ne mangai obrazul

Ca aur curat pe portile rapirii sa intram.

Cu pasi ce ne marturisesc credinta,

Sa stim sa plangem obrazul nemangaiat



Necazuri vin sa ne ciopleasca-n haine de adevar,

Din gropi ca Daniel sa strigam:

"Vesnic sa traiesti Imparate!"

Doar asa vom mangaia obraji.

Iar Tie Doamne de nu Ti-am mangaiat obrazul,

Il mangai pe-al copiilor Tai

Vazandu-Te pe Tine-n ei.



Asa ca acum chiar eu Iti mangai obrazul

Si-n soapta bucuriei flacarii de veghe,

Pamantul strein ne e cuptorul,

Cununa fiindu-ne Obrazul mangaiat.