Poezie S-a ispravit

Traim in vremea de pe urma

Un zbucium trist fara sfarsit,

E intuneric si e ura

Si-acest Pamant parc-a murit.



Tot mai putini se-ntorc la Domnul

Si cei intorsi s-au cam racit,

E-asa de multa plictiseala

Si parca toti au obosit.



Tot ne-ntrebam, mai e credinta?

Mai e nadejde si rabdare?

Dar despre Dragoste, ce spunem?

O mai avem cu-nbelsugare?



Traim Cuvantul prin Credinta?

Avem si fapte necesare?

Avem o viata de cainta?

Sau, totul e doar vorbe goale?



Ne-intrebam si vrem trezire

Un suflu nou in Adunare

Dorim mai multa prospetime

Si Har si Binecuvantare?



Nu noi, ci Domnul sa lucreze

Acum la timpul de sfarsit

C-atunci cand Domnul o sa vina

Sa auzim din nou: "S-a ispravit"!