Poezie De taina

Dulgher fiind,

mi s-a cerut sa fac din lemn

ceva sa se inalte catre cer,

un monument, un semn.



Cioplii statura Omului, inalta,

cu bratele spre doua zari intinse

Facusem crucea; un semn

de intelesuri mult mai necuprinse.

Cand s-a apropiat de mine, invaluitor

un tanar de treizeci si trei de ani

m-a intrebat cat costa

caci vrea s-o poarte El.

"Nu are pret", i-am spus, "e pentru mine!".

"Dar Eu am fost trimis si-ales

s-o port in locul tau

si pentru tine.

Ca sa-ntelegi misterul,

ascunde-voi ceva in pumni

iar tu ghiceste-n care.

Cu-n zambet cald si trist, atoatestiutor,

privindu-ma in ochi, mi-ntinse pumnii,

iar eu, infiorat, am zis: "in asta!"



Deschise pumnul.

N-avea nimic ascuns.

Decat, in palma,

ca o cireasa rosie zdrobita,

un semn.