Poezie Un tot

Am fost creati sa fim un tot.

Fara de tine

Sau de mine

Lumea nu pot sa mi-o socot.

am fi prea franti, prea dezmembrati,

Si izolati din cadrul nostru

Am fi de plans, am fi ciudati.

Cata nevoie am de tine

Sa-mi stai la dreapta, sa te stiu

Sa inteleg ca prin deserturi

Tu imi esti oaza, eu pustiu

Tu imi esti vorba, eu ecou

Cautand prin lumea pasagera

Sa te-ntalnesc din nou... din nou...



La inceput doar o gradina

Statea drept spatiu de lumina,

Statea drept spatiu de mister

Celui din lut de efemer.

Dar si din bolti de zare lina

Acolo-n El eram doar una,

Un vuiet lin

Ca un suspin

Ce potolea-n taceri furtuna.

Eram un semn, doar un simbol.

Unde traiam era senin,

Unde lipseam era doar gol.



Ma inspaimant gandind ca-n zare

Afla-voi lacrimi de ninsoare

Si mii de stele cazatoare

Si Haos strans sa-mi dea eclipsa

Si cer cu ingeri ce-s in lipsa.



Ma inspaimanta tot ce vine

Dar cand te simt ma-ntreb plangand

Eu ce m-as face fara tine?

In lipsa ta,

In lipsa mea,

Lumea nu pot sa mi-o socot

Am fost creati sa fim un tot!