Poezie Ochii lui Samson

Ochii lui Samson





In temnita lumii

Un orb se coboara

Racnea muscandu-si pumnii

Cazut, se-ncovoia



''Ochii mei, ochii mei !

Nu-s ! sau dus ! sant fara ei !

Mama mea, mama mea

De azi, cum te voi vedea ?



Cum voi privi frumosu-ti chip ?

Cum stiu de-acum sa ti-l ating ?

Sa nu mai vi-naintea mea,

Sa nu ma cauti scumpa stea !



Ochii mei, ochii mei !

Ce-ati privit, ce-ati zarit ?

De ce-amandoi m-ati parasit.

Am iubit alti Dumnezei ?



Dalila mea frumoasa primavara,

De ce nu esti cand arsita-i afara ?

De ce e crivatul atat de rece,

Si peste mine-o iarna trece ?



Dalila mea cantare fermecata !

Ce suflet ai, in tine, scumpa fata ?

De mai putut privi inlantuit

Rapindu-mi-se ochii , pe profit.



Putere nu era in lume , ca a mea

Nici chip mai gingas, mai placut;

Dar aurul, in ochii tai, ma depasea

Si fata lui sclipea , te radia.



N-ai fost a mea nicicand

Am fost al tau oricand

Te-ai prefacut plangand

M-ai inselat mintind.



De ce asa, ingadui tu, parinte,

Si nu ma poti cinsti ?

De ce-am in cap, doua morminte,

Intunecate si pusti ?



Degeaba am purtat doi ochi

Degeaba i-am avut lumina

Caci n-am vazut ce sarpe vechi

Era a mea Dalila.



Dumnezeu cararea-mi arata,

Dar eu ziceam lumina,

La tot ce nu era

Decat: rugina si neghina



De-atunci de fapt n-am ochi

De-atunci mi i-am pierdut.

Si nu i-am plans ca azi

Caci lipsa lor nu m-a durut.



De aceea lacrima mi-e sange

Si-nnoapte ma topesc

Caci sulita se-nfinge

In ea ma sprijinesc.



Mai am un gand, si-apoi sa mor !

Vi-l spun ca sunt dator:

Nu credeti, azi, tot ce vedeti !

Nu spuneti trandafir la tufa de scaieti ! ''