Poezie Suntem tot noi...

De ce suntem asa ciudati?

Atat de sterpi, atat de rai?

De ce ne ocolesc intr-una

Cu neglijenta ochii Tai?

Ce vid absurd Te-ndeparteaza

Si ce miros de mort Te-alunga?

E neputinta prea profunda?

Si calea catre Tine, lunga?

Suntem pareri de rau prea multe,

Prea zgomotosi, prea smulsi de vant,

Prea plansi de ploi si prin mormant

Prea mult purtati...

De ce suntem asa ciudati?



Cand, Doamne, Te chemam setosi,

Zdrobiti de efemer si goi,

Nu ne-alunga

Din fata Ta.

Suntem tot noi!... Suntem tot noi!