Poezie Spre Inviere

Astepti inviere

Si-astepti viata noua?

Priveste-ti renasterea-n duhul launtric

De alba splendoare de pic de roua!

Priveste-ti fiinta-n formare finala

Cum ia-nfatisare

De ingere de soare,

De inger de glorii, de lume astrala...

Priveste-ti fiinta-n formare finala!



Astepti inviere

Dar stii tu ca-n zori

Se-ajunge prin noapte,

Si-asemenea Viata, o ai doar cand mori?

Castigi orizonturi cand stii ca sa pierzi!

Pierzandu-ti viata ai cer mai albastru

Si pajiste sfinte ce vesnic sunt verzi.

Si orice samanta-ngropata-n tarana

Cand rodul isi da si fructul isi scoate

Ne-arata ca viata nicicand nu-i batrana

Viata e parte din Eternitate!

Cristos ca sa vada misteru-nvierii,

Purtatu-Si-a crucea in Vinerea mare

Prin ura multimii,

Pe drumul durerii.

Si-a stat si-n morminte, sub semnul pecetii...

Dar mult prea putin, caci, iata

Se-arata

In ziua a treia, puterea Vietii!



Astepti inviere

Si-aprob asteptarea

dar pentru-a atinge-o, in moarte-i chemarea,

In gol de neant ce-aduce uitarea...

Si ca sa intaleg de ce-o sa am parte.

Eu crucea imi port cautandu-mi Golgota.

Dar cum sa ma sting

Si-n ce fel de moarte?