Poezie Priveste-mi prietenii

Priveste-mi prietenii-n ani grei

Privirea-Ti odihneste-n ei

Si stai in ei sau ia-i la Tine

Respira-n ei suflari divine

Zambeste chipul tau in ei

Si lacrimi grele sa le iei,

Sa Te cunoasca, sa Te stie

Si Domne-n moarte Tu-i invie!



Hai, priveste-mi prietenii.

Cand luna sus va rasari

Arata-Te in nopti tarzii

Si-n visul lor trudit sa stai

Iar ziua-n umbra lor paseste

Si-adu-le adieri din rai

Formeaza-le structuri de nea

Formeaza-i in lumina Ta

In ochii Tai care nu pier

Albastri de atata cer

Si-n sufletele incordate

Coboara din inaltul boltii

Iubirile-Ti inaripate



Priveste-mi prietenii si-mi spune

"Atat cat lumea o sa fie

Prietenii imi sunt, sub curcubeu,

Prietenii Prietenului Meu!"



Si-atat cat lumea o sa fie

Tu fa-ma mai aproape Tie!