Poezie Prin ploaie

E toamna cea plansa, cu pleoapele stinse

Asculta suspinul! Ce trist este vantul!

Ce mult intuneric! Si boltile-ntinse-si

Aduna toti norii din zari necuprinse

Si ploua pustiu si tacere pamantul.



Copacii albastri sunt stoluri gramada

Ce crengile-si pleaca umil in tarana.

Si picurii cad in sclipiri de cascada.

Mi-o teama ciudata; pe-a norilor strada,

te caut prin noaptea atat de batrana.



Si canta de jale pe ram pasarele

O doin-a durerii, de dor dupa moarte

Adorm istovit printre lacuri de stele

Of, Doamne, pasind pe poteci mult prea grele

Plecat-ai spre ceruri...Dar cat de departe?