Poezie Plugari pana la capat

Noi, doamne sfant, suntem acei

Ce mainile am pus pe pluguri

Te-ai aratat 'n-arzande ruguri

Ca vietile sa ni le iei:

Pe ramul Tau noi sa-Ti fim muguri.



Brazdam pamantul de-aratura...

Nu-i drum 'napoi, nu-i cale-ntoarsa.

Suntem imaginea Ta arsa...

Dar nu dorim s-ajungem zgura

Caci gura Ta atunci ne varsa.



Sapam plangand de dor de sus

Si Vesnicia-n noi ne doare

Prea-i suferinda pe ogoare

Si din urmasii lui Isus

Prea multi ii vad ca stalpi de sare.



Lucram atat cat e lumina.

Va fi-n curand o noapte-adanca

Dar noi - ciudat! - mai fi-vom inca!

Si izbaviti de-a lumii vina

Vom sta pe neclintita stanca!