Poezie Mama

Mama ramane un soare

Ce-atarna pe bolta frum'setii,

Intaiul cuvant nerostit

Din abecedarele vietii...

E fi'nta ce-adorme cu mine

Cand trupu-i trudit de o boala.

Iar la-al meu suspin

In miez de noapte se scoala.



Mama e leaganul sacru,

In care-s aduceri aminte

E taina,

Ce n-o poti sopti in cuvinte

Ce sta in candoarea din primul sarut,

Si-n pasul dintai,

Ce-alaturi de ea l-ai facut...



Mama-i ceva ce-n mine ramane,

Ca sunetul marii

In largul de-oceane batrane

E-n zambetul pur de copil

Si-o parte din fata-i senina,

ac roua ce cade-n petale de crin

Atunci, cand se face lumina.



Mama ma stie copilul balai,

Ce-asculta povesti despre cer,

Povesti despre ingeri ce zboara prin rai...

Si seara, atunci cand vrea sa se culce,

Ii cere sa-i dea

Sarutul ei dulce.



Mama, ce-nsemni pentru mine?

Esti sfantul mister

Ce zboara in zumzet de-albine...

Te caut mereu

Si-ncerc obosit sa te definesc,

Pe nume sa-ti spun:

"MAMA! ce mult te iubesc!"