Poezie Mai vino, Parinte!

Mai vino din zarile-adanci si uitate

Cu ganduri alese din lumi departate

Paseste spre mine tacut, si aduna

Speranta, iubirea si doruri nestinse

Si-n zorii de zi da-mi nadejdi neinvinse

Si-o viata mai buna!



Mai vinosa stau in uimiri colosale,

Sub cerul senin, sub aripile Tale.

Iar vantul sa-ngane eternele soapte

Ce-aduc fericirea plapanda, firava...

Si-ar merge spre Tine fiinta-mi bolnava,

In miezul de noapte.



Mai vino si plange cu mine-mpreuna

Sub cerul de stele, sub clarul de luna.

Petrec clipe multe pe culmi ireale:

Si-astept sa-mi soptesti indraznet: "Nu te teme!"

Primind izbavirea prin mii de blesteme

Din mainile Tale!



Tarziu, in suspine fiinta-mi adoarme

In lumea cladita din ura si arme

Prin vise distruse si-aduceri aminte,

Pasind istovit pe-ale vietii coline.

Te strig printre lacrimi: "Mai vino la mine!

Mai vino, Parinte!"