Poezie Invata, copile!

Cand fi'nta umana se 'nalta din zgura

Si-nvata sa faca si pusti si torpile.

Sinistrele tancuri cu jalnica ura,

Cand omul de semenul sau nu se-ndura

Invata iubirea, copile!



Cand oameni vorbesc in tainica soapta

Si ochi le sclipesc vazand ale lor "pile",

Cand vezi lumea-aceasta atat de nedreapta.

Mai bland catre viata privirea-ti indreapta

Si-nvata nobletea, copile!



Cand droguri, narcotice-ncep sa se faca

Si-apar minti viclene, trufase si-abile,

Cand hotul pe calea cea larga te-ataca

Si-o lume intreaga la rele sa treaca,

Tu-nvata ce-i cinstea, copile!



Cand sufletu-ti plange, priveste in sus

Spre lumea astrala, nadejdi ce-s fragile.

Caci si-n rasarit si departe-n apus

Exista un Domn, Dumnezeu si-n Isus

Evlavia-nvat-o, copile!